Tarotul - Magia in cotidian
Hajo Banzhaf

Cărţile nu mint“ este o afirmaţie binecunoscută, care provine din finalul poeziei „Ghicitoarea în cărţi“ de Adalbert von Chamisso. Ce merită să reţinem din ea? Oare chiar ne putem baza pe Arcane sau, până la urmă, totul este pură întâmplare? Da, este o întâmplare, dar nu una oarecare, ci una importantă. Această idee ar trebui să ne încânte. Pentru mulţi, întâmplarea este ceva lipsit de însemnătate, arbitrar şi, uneori, chiar absurd, ei neînţelegând cum poate fi luată în serios o conjunctură oarecare, atâta timp cât, punând aceeaşi întrebare succesiv, putem extrage Arcane diferite. Acest lucru este adevărat, în parte, dar nu ne spune nimic, căci natura întâmplării constă tocmai în faptul că nu se repetă sistematic. A dovedi ceva repetând un experiment oarecare şi constatând că, de fiecare dată, se ajunge la acelaşi rezultat este o metodă verificată în lumea raţională. Pentru ca aceste experimente să se desfăşoare fără probleme, în laborator se creează condiţii experimentale, înlăturându-se pe cât posibil factorii subiectivi. Dacă în cazul acestor experimente, întâmplarea reprezintă un factor perturbator, ce trebuie evitat cu orice preţ, în universul Tarotului, ea conferă cea mai importantă sursă de informaţie. De aceea, în acest caz, nu se pretează metoda verificării obiective. Semnificaţia Arcanelor este dată tocmai de conjunctura unică, întâmplătoare, în care privirea se oglindeşte într-un mod magic. Faptul că nu este o experienţă repetabilă este irelevant. Am putea face o paralelă cu lumea viselor: atunci când avem un vis semnificativ, nu este nevoie să se repete cinci nopţi la rând pentru a-l lua în serios. De aceea, şi când folosim Arcanele de Tarot, doar prima extragere este decisivă. Dacă repetăm procedura, ele fie vor avea o semnificaţie secundară, fie nu vor avea nici un fel de valoare.