Murmurul fantomelor
Boris Cyrulnik

Aparent, între Marylin Monroe şi Hans Christian Andersen nu este nici o asemănare, deşi cuvântul „poveste" ar putea fi un element comun al vieţilor lor. Marylin Monroe a fost un copil nelegitim, căruia nici mama, nici orfelinatele, nici familiile adoptive nu i-au putut da afecţiunea de care avea nevoie. Rolurile sau marile iubiri n-au ajutat-o să treacă pragul disperării, care a dus-o la sinucidere. Cu mult înaintea acestui eveniment, prin 1805, mama lui Hans Christian a fost forţată să se prostitueze de propria ei mamă. Însărcinată fiind, a fugit de acasă şi s-a căsătorit doar pentru a-i oferi copilului ei un cămin. Hans Christian Andersen a avut o mamă iubitoare, dar pe care alcoolismul a ucis-o. Crescut cu dragoste de bunica sa şi trăind într-o comunitate în care basmele cu personaje fantastice, sărbătorile şi procesiunile formau o bază culturală solidă, a reuşit să se smulgă din noroiul originii sale. Asemeni vieţii lui Marylin şi a lui Hans Christian, existenţa miilor de copii abandonaţi, abuzaţi, traumatizaţi sau orfani este marcată de fantomele violenţelor îndurate. Unii reuşesc să le depăşească, alţii nu. De ce, cum, ce-i diferenţiază? Boris Cyrulnik răspunde acestor întrebări prin introducerea unui concept propriu, numit rezilienţă. Ce este rezilienţa, cum apare, cum se dezvoltă, care este rolul său în evoluţia psihică a copilului şi, mai târziu, a adultului, iată temele dezbătute în paginile acestei cărţi. Rezilienţa nu e o minune, nici o reţetă a fericirii, „este o strategie de luptă împotriva nefericirii, care ne ajută să-i smulgem vieţii clipe de plăcere în ciuda murmurului fantomelor din străfundurile memoriei". *