Faunul de marmură este unul dintre cele mai bune romane ale lui Nathaniel Hawthorne. Carte combină o povestire asemănătoare celei a lui Adam şi Eva, cu un decor romantic şi plin de mister. În locul unui singur protagonist şi antagonist, Hawthorne creează patru personaje, toate reprezentând nişte artişti şi toate bucurându-se de aceeaşi atenţie. Miriam, pictoriţa, pare a reprezenta răul ascuns, deşi îşi doreşte să fie pură, la fel ca prietena ei, Hilda. Donatello, copilul exuberant, faunul şi contele de Monte Beni, este în curând doborât primind o povară pe care să o poarte toată viaţa. Kenyon, sculptorul, pare singurul personaj care nu este tras în jos de nici o trăsătură de caracter. Este blînd şi bun, fără însă a fi pur. Kenyon râvneşte la mâna Hildei, deşi se teme că ea nu-l va iubi niciodată. În cele din urmă ajungem şi la pura, dulcea şi inocenta Hilda. Ea provine dintr-o familie de puritani din New England, şi este extrem de credincioasă. Povestea se învârte în jurul acestor personaje şi a crimei lui Miriam şi Donatello. Hilda se trezenşte martoră a acestui act, şi atunci caută alinare şi sfat în confesionalul catolic. Romanul reprezintă o privire provocatoare asupra artiştilor americani din străinătate şi este prezentarea modului în care gândirea europeană influenţează moralitatea americană, care anticipează operele lui Hanry James, F. Scott Fitzgerald şi Ernest Hemingway.
|
Afaceri
Arta
ALL
