Teatru VIII - Delir in doi.Setea si foamea
Eugene Ionesco

Cuplul este lumea insasi, este barbatul si femeia, este Adam si Eva, cele doua jumatati ale umanitatii care se iubesc, care se regasesc, nu mai sint in stare sa se iubeasca; care, orice-ar fi, nu pot sa nu se iubeasca, care nu pot fi unul fara altul. ...lumea e in delir, nimic n-o mai poate retine pe acest tobogan al nebuniei; planeta e gata sa sara in aer... Stiu la fel de bine ca oricine ce defecte are Setea si foamea. Stiu, de asemenea, fara falsa modestie, ca exista in aceasta opera scene de o intensitate neegalata in teatru la ora actuala. Am adus pe scena infernul si denuntarea infernului, am aratat un colt de cer, am incarnat cosmaruri, le-am prezentat in stare bruta. Aici nu cuvintele vorbesc, ci halucinatiile si imaginile insele, iar proba elocventei lor o constituie huiduielile si aclamatiile spontan declansate, adica identificarea lor drept ceea ce sint de fapt. Da, imaginile acestea sint insuportabile, sint teatru.