Situația bolnavului — și nu numai a bolnavului psihic — se aseamănă în multe privințe cu cea a unui om care stă un timp îndelungat într-un singur picior. După o vreme îi amorțesc mușchii, piciorul pe care se sprijină greutatea începe să îl doară. El nu va mai fi în stare sa își păstreze echilibrul. Și nu îl va durea numai piciorul, întreaga musculatură va începe, într-o asemenea poziție neobișnuită, să se tensioneze și să se crispeze. Apăsarea dureroasă va deveni de nesuportat, omul va striga după ajutor. […]
Un om bătrân și înțelept îi va sugera să se gândească cât de bine îi este de fapt, în comparație cu oamenii care nu au deloc picioare. Un altul va insista, rugându-l, să își imagineze că este numai o pană, căci cu cât s-ar concentra mai intens, cu atât vor ceda mai repede durerile sale. Un bătrân cumpănit va adăuga cu bunăvoință: «Timpul le rezolvă pe toate». În cele din urmă un privitor se va apropia de suferind și îl va întreba: «De ce stai într-un picior? Îndreaptă-l pe celălalt și lasă-te pe el. Ai totuși două picioare, nu unul singur».
Exact aceasta este psihoterapia pozitiva.
Prof. Dr. Nossrat Peseschkian, fondatorul psihoterapiei pozitive, este autorul a 20 de cărți de specialitate — dintre care Povești orientale ca instrumente de psihoterapie a fost tradusă și în limba română la Editura Trei — și întemeietorul Academiei Internaționale pentru psihoterapie pozitivă și psihoterapie transculturală.
|