Sintagma „abordare orientatã pe obiecte” sau „abordare obiectualã” semnificã organizarea ºi funcþionarea programelor, aplicaþiilor sau sistemelor informatice ca un ansamblu de obiecte distincte ce coopereazã între ele. Aplicatã mai întâi în domeniul programãrii, abordarea orientatã pe obiecte s-a impus ca o nouã paradigmã informaticã cu o utilizare din ce în ce mai largã. Vorbim astfel de programare orientatã pe obiecte, analizã ºi proiectare orientatã pe obiecte, metode de reprezentare a cunoºtinþelor orientate pe obiecte. Succesul acestui mod de abordare se datoreazã modelelor, metodelor, tehnicilor instrumentelor ºi suporturilor software destinate asistãrii întregului proces de dezvoltare de sisteme informatice (software engineering ºi reengineering) dintre care sunt prezentate:
- UML (Unified Modeling Language)
- Visual Basic 6.0,Visual Basic.Net, DHTML
- Arhitecturi software – arhitcturi stratificate, arhitecturi client-server
- ªabloane, arhetipuri ºi cadre software (software frameworks)
- RUP (Rational Unified Process)
- XP (eXtreme Programming)
Abordarea obiectualã conduce la soluþii superioare calitativ în special în cazul sistemelor informatice de mari dimensiuni ºi nivel ridicat de complexitate.
|