Nopti albe si alte microromane
Dostoievski

Traducere de Nicolae Gane, Constantin Streia si Maria Bistriteanu. Prefata de Emil Iordache. Cele mai semnificative scrieri din perioada de criza: nuvela „Nopti albe”, romanul neterminat „Netoska Nezvanova” si „Satul Stepancikino”. Este una dintre perioadele de cautari ale autorului, cind „formula” inca nu s-a sedimentat pe deplin, dar destinele personajelor sint deja controlate de catre scriitura. Inca de pe acum, constatam tabuul dostoievskian asupra privirii: personajele nu sint corpuri purtatoare de idei, ci idei incarnate. Eroii cautatori ai adevarului din marile romane si-au inceput de pe acum vietuirea, isi gasesc „ungherele” din care vor privi o lume mult prea strimta pentru ei. Intertextualitatea romantica, dar mai ales atmosfera puskiniana si gogoliana – iata substanta acestei scriitori elaborate, care se sufoca de „idee” si are nevoie de viata. O viata pe care, de fapt, si-o refuza, in lumina acelui despotism al personajelor fata de ele insesi. „A trai inseamna sa faci din tine insuti opera de arta” – spune personajul anonim din „Nopti albe”. Opera de arta poate fi si urita, ne previne Dostoievski. Netoska Nezvanova (adica „nechemata”) ramine intr-un prag al voluptatii interzise. Dupa intoarcerea de la ocna autorul n-a mai putut sau n-a mai vrut sa duca mai departe romanul inceput. „Satul” marcheaza uciderea simbolica a parintelui literar, adica a lui Gogol. Din acest moment, Dostoievski ramine un scriitor foarte singur. Adica singular. Daca simtim taisul toporului lui Raskolnikov, trebuie sa ne cufundam si in haosul micului recipient al celui care se imagineaza si vietate, si casa, melc sau broasca testoasa.