Mai este posibil, după American Psycho, un German Psycho și poate chiar un Italian Psycho sau French Psycho? Răspunsul este cu siguranță afirmativ, pentru că prin prezentul roman ne situăm pe terenul ficțiunii, și nu pe cel al psihiatriei, care ar avea nevoie de variațiuni etnice suficient de semnificative ale nebuniei criminale pentru a le înregistra în categorii separate. Scriitorul, ca și pictorul sau compozitorul, încearcă doar să ne transmită impresia pe care i-o provoacă o felie de viață.
German Psycho are toate calitățile unui excelent thriller: suspansul întreținut de întrebarea „cine este criminalul?", neașteptate răsturnări de situație, spaimă și chiar groază provocate de cruzimea răufăcătorului. Adevărata performanță scriitoricească rezidă însă în capacitatea de a reconstrui și transmite cititorului imaginea lumii interne a psihopatului în care interiorul și exteriorul se amestecă până la indistincție.
Vasile Dem. Zamfirescu
|