Marea opera a lui La Fontaine se întemeiaza în vremea domniei lui Ludovic al XlV-lea, Regele Soare, în dimensiunile clasicismului, e pe potriva lui Rabelais sau Clement Marot; desi La Fontaine este cunoscut mai ales ca fabulist, el s-a încercat si în alte genuri, de fapt el a debutat nu cu fabule, ci cu o comedie, Eunucul; în celebrul Mic tratat de poezie Theodore de Banville, într-un demers sinergetic analizând arta fabulistului, scria: "La Fontaine ofera acest spectacol nemaipomenit al unui om de geniu care a putut sa realizeze din plin si cu o perfectiune absoluta opera pe care o visase. Acord între sentiment si imaginatie, ochiul deschis spre lumea vizibila si ochiul deschis spre lumea ideala, inventivitatea inepuizabila si fecunda si talent de artist atât de desavârsit, încât scapa de procedeu si de maniera si ajunge sa se ascunda pe el însusi. La Fontaine a posedat toate drumurile, darurile cele mai rare si mai minunate, gustul, gratia, puterea, duiosia, spiritul vioi care lumineaza dintr-o data tabloul si dibacia migaloasa care face sa traiasca pâna si cele mai mici detalii; pictor, muzician, mozaist inimitabil; dar mai ales si mai presus de toate, a fost acel facator de minuni care scoate din sânul sau o creatie durabila; a fost poetul."
|