Creatorul si umbra lui
Victor Ieronim Stoichita

A gandi, a scrie si a vorbi, la sfarsitul anilor `70 si inceputul anilor `80 in Romania, despre pictura venetiana, despre melancolia lui Georges de La Tour, despre cartea de pictura a calugarilor de la Athos sau despre patratele magice ale lui Mondrian iradia o anumita aura subversiva. Ca alte carti aparute in acea perioada, Creatorul si umbra lui imbina subversivul cu baricada si cu fuga. Aceasta culegere de eseuri, scrise pe cand aveam intre 25 si 30 de ani, poate fi deci citita ca esantion a ceea ce a insemnat pentru o anumita generatie actul cultural, cu amestecul lui de nesabuinta intelectuala si responsabilitate morala. Daca ea mai poate spune azi ceva, acest lucru se datoreaza, cred, faptului ca febrilitatea intelectuala care o traverseaza nu este una a inchiderii, ci una a deschiderii. Soarta acestei carti a fost fericita, caci ea se infatiseaza nu ca o despartire definitiva de o meserie – cea de interpret al imaginilor si ideilor artistice –, asa cum intru catva fusese conceputa la plecarea mea definitiva din tara, in 1981, ci – lucru cu totul de neprevazut atunci cand a fost publicata pentru prima oara – ca un inceput de drum. Gandul care ii sta la temelie, cel al nasterii instantei critice in insusi actul de creatie, e prezent in carte, inconjurat de anumite intuitii de care nu m-am dezis niciodata. Este motivul pentru care nici o litera nu a fost schimbata din textul initial. Cartea apare insa cu un aparat iconografic de calitate, complet refacut.” (Victor Ieronim Stoichita)