Casa dintre portolaci
Ruxandra Berindei

Modest citeste eu mananc seminte si ma roade dorul de-a scrie o carte. „Mai bine un popandau decat un copil!”, ma trezesc vorbind din clar-senin. „Da”, spune Modest, „e mai ieftin! Nu trebuie trimis la gradinita, nici la scoala, nici la facultate; n-are nevoie de haine, pantofi si mai stiu eu ce!... De luat in considerare faptul ca ROADE mai tot de peste tot!” — Ssssssssunt aici! striga voios Popandaul Pop, ivindu-se din nisip. Tocmai am ROS din pamant sss-am facut tunel din faleza pan-aici! Ssssssssalutare! „Se mai si sasie, al naibii!”, mormai Modest si-si relua lectura. — Nu ma sasai, ma prossstesssc! se apara Pop, apoi con-tinua: Hei, Modessst, cifra 8 e ca infinitul in picioare! „Ne-asteapta vremuri grele!”, bombani Modest, dar eu l-am luat pe Popandau de labuta ca-sa-mergem-sa-nnotam. „Stiu sa fac si pluta pe spate!”, se grozavi el. „Sa-mi pun costumul de baie ca sa nu ma ud!” „Nu-i nevoie! Hai in mare!” ... In mare cam asta-r fi despre nasterea cartii Casa dintre portolaci. Impreuna cu Modest am scris-o in mod solar, asa cum era si el. ERA si ESTE. Prin urmare, am incercat sa creez un pod intre trecut si prezent, scriind Casa dintre portolaci. 2003 - 1972. Asta ca sa inviu viitorul.