BOVARISMUL CELOR DOI CARAGIALE
Anisoara Pitu

Cand, in urmă cu caţiva ani, ni s-a propus traducerea in limba romană a studiului lui Jules de Gaultier, Bovarismul, ne mărturiseam curiozitatea, dar şi o anumită neincredere intelectuală. O carte intreagă pentru a impune un termen - care, ce e drept, se bucura de autoritatea părintelui său, Flaubert, şi de celebritatea romanului - ni se părea cam mult. Lucrul cu textul ne-a cucerit şi ne-a determinat să descoperim şi alte variante de interpretare. Dacă există bovarism la Moličre şi la Schopenhauer, cum n-ar exista la cei doi Caragiale! Punerea in relaţie a numelor celor doi Caragiale (Ion Luca şi Mateiu) a fost la inceputul acestui studiu doar din necesitatea de a lămuri unele aspecte ale scrierilor primului dintre ei; tatăl e in continuare citit, citat, raportat permanent la aspectele actuale ale societăţii de azi, studiat in şcoli şi prezentat de multe ori apologetic, piesele lui şi-au păstrat succesul de scenă şi sunt subiect al reinterpretărilor scenografice. Fiul rămane, in general, in umbra succesului.