Armele Secrete de la Peenemude
Roger Marty

Deşi neutră în preajma celui de-al doilea război mondial, Norvegia era locul unde se desfăşurau numeroase acţiuni de spionaj ale naziştilor şi ale aliaţilor. La Peemunde pe o insulă retrasă, naziştii au construit o bază de cercetări în ceea ce se considera pe atunci un domeniu de pionierat: rachete capabile să zboare cu viteze foarte mari, la distanţe până atunci de neimaginat. Şi, pentru că războiul bătea la uşă, orice maşinărie de felul acesta putea fi folosită pentru a îngenunchea mai repede duşmanul. Astfel, naziştii au construit o adevărată fortăreaţă a ştiinţei, unde au conceput şi realizat rachetele V1 şi V2. Totuşi, nu atât de bine, pentru că britanicii au primit un raport despre cercetările germanilor în ceea ce priveşte rachetele. Dacă savanţii britanici intrau în posesia preţioaselor informaţii, aliaţii ar fi putut bombarda de acasă Germania şi implicit inima ei, bazinul Rurh, şi poate că cel de-al III-lea Reich s-ar fi prăbuşit mai devreme, iar aspectul politic al victoriei Aliaţilor, care ar fi survenit înaintea victoriilor Armatei Roşii, ar fi fost cu totul altul şi lumea în care trăim ar fi arătat, cu siguranţă, altfel. Demersul nazist de la Peenemünde, unde naziştii au investit enorm în tehnologie şi materie cenuşie (se adunase aici crema europeană a ştiinţei de la acea vreme), a debutat cu încercări de lansare neizbutite care totuşi nu i-au descurajat pe germani. Rachetele V1 şi V2 au căzut asupra Angliei dovedind cât de teribile erau. Şi atunci când a devenit evident şi pentru nazişti că vor pierde războiul, rachetele V1 şi V2 s-au transformat pentru ei în ultima speranţă.