Apel din necunoscut
Ojog-Braşoveanu Rodica

"Andrei, tulburat – glasul îi transmisese instantaneu panica – se bâlbâi: – Ce s-a întâmplat?… Cum vă numiţi?… Traian Ionescu deveni atent. Când se încrunta, sprâncenele se plisau ca la fustele soleil, moderne acum douăzeci de ani. Ridică al doilea receptor. Vocea continuă, pierzând din intensitate: – Sunt plină de sânge… mor… Oameni buni… Convorbirea se întrerupse." Rodica Ojog-Braşoveanu