"Andrei, tulburat glasul îi transmisese instantaneu panica se bâlbâi: Ce s-a întâmplat?
Cum vă numiţi?
Traian Ionescu deveni atent. Când se încrunta, sprâncenele se plisau ca la fustele soleil, moderne acum douăzeci de ani. Ridică al doilea receptor. Vocea continuă, pierzând din intensitate: Sunt plină de sânge
mor
Oameni buni
Convorbirea se întrerupse." Rodica Ojog-Braşoveanu

|