Abatorul de vise continua o adevarata traditie iliesciana, aceea a reflectivitatii scriiturii, a unui aparent devergondaj stilistic, in cadrul caruia, alaturi de anvergura subtitulaturii (facand, cel putin, trimitere la mai tanara sa productie, Dus-intors), suntem intampinati si insotiti la lectura de complicata si complexa mixtura real-imaginar, un paienjenis insolit si ostil noua, sugerandu-ne, nu mai putin adevarate, caznele creatiei, agresivitatea vietii-sursa.
|