A spune cam acelasi lucru. Experiente de traducere
Umberto Eco

In ultimele decenii, cercetarile din domeniul traductologiei au favorizat aparitia a numeroase catedre, publicatii si institutii specializate, in care teoria are adesea o pondere excesiva comparativ cu exemplele concrete. In acest volum, rezultat in urma unei serii de conferinte si seminare despre traducere sustinute de autor la Toronto, Oxford si Universitatea din Bologna, Eco nu isi propune sa elaboreze o teorie generala a traducerii, ci sa ridice mai multe probleme teoretice pornind de la exemplele practice cu care s-a confruntat in calitate de corector al traducerilor altora, de traducator propriu-zis si de autor tradus care a colaborat cu propriii traducatori. Este o carte care se bazeaza pe exemple, un mozaic de citate si confruntari. Chestiunea centrala o reprezinta definitia traducerii, iar raspunsul – sau, mai bine zis, intrebarea initiala – este ca inseamna „a spune cam acelasi lucru”. Desi, aparent, esenta problemei ar sta in acel „cam”, multe intrebari graviteaza si in jurul lui „a spune” (se vorbeste inclusiv despre asa-numitele traduceri intersemiotice, cum ar fi ecranizarea unui roman sau transpunerea unei poezii pe muzica), al lui „acelasi” si, mai ales, al lui „lucru”. Ce anume trebuie sa redea traducatorul din textul tradus? Simpla suprafata lexicala si sintactica? Prea usor sau, mai bine zis, prea greu, dupa cum veti vedea. De aici pornesc o serie de explorari in universul traducerii, prin limbi diferite, pornind de la expresii idiomatice pentru a ajunge la textele lui Shakespeare, dind cuvintul mai intii traducatorului automat Altavista confruntat cu inceputul Facerii, totul sub semnul unui principiu: traducerea este in primul rind un proces de negociere, precedat de unul de interpretare.